Ganduri in final de an 2010

Multumesc ! :)

... vietii ce mi-a scos in cale piedici pe care sa le pot trece, oferindu-mi ocaziile unui bun antrenament :)
... oamenilor buni care mi-au dat putere, m-au sustinut si ajutat :)
... si celor care lovindu-ma cu buna stiinta, mi-au aratat ca spre deosebire de ei eu inca mai am suflet. Motiv pentru care simt durerea. Prin urmare, inca nu m-am dezumanizat! :)
... celor care mi-au iertat greselile trecand peste, fara a-mi purta ranchiuna :)
...'fiorosilor' ce m-au determinat sa-mi scot coltii fara remuscare constatand eu insami astfel ca stiu si pot si eu sa musc :)
... oamenilor importanti din viata mea (se stiu ei care)! :)la care tin si pe care-i pretuiesc!
... anului 2010 ca nu mi-a oferit cataclisme! :)
... anului 2011 ce se promite a fi un an mai bun! :)
... mie insami, pentru ca n-am uitat sa pretuiesc, sa simt, gandesc, sa scriu aceste randuri! :)
... pentru ca n-am uitat ce este bunul simt.. :)
... pentru ca stiu ca de la viata nu primesti totul ca si cum ti se cuvine! :)
Si pentru ca inca imi mai place sa ofer celor din jur cat mai mult din ce am bun in mine!

Tandrete

Gand pe gand, incalzind, imbratisand..
De prea mult frig.. ori de prea multa caldura..
Freamat si simtiri, tainice grairi ce linistesc..
Suflete albe, curate si calde, invaluiesc..
Mangaind, contempland..vibrand..
Redefinind aureola perfectiunii!

Nopti de iarna

Un fulg de nea, vin fiert, scortisoara, si-o poveste..
Dansul lin al flacarilor din camin, pe note de colind,
Ce incalzeste..
Miresma de brad, ganduri frumoase in prag..
Afara e-ntuneric si zapada.
Si noaptea e alba..

Si iar Craciunul

Si-a mai trecut o zi..si iar o noapte.
Si-a mai trecut un an...
Si vine iar voios Craciunul, ca-n fiecare an!
Si din nou zambeste, Decembrie - luna de poveste..
Si inveseleste!

Adulti fiind, alunecam cu nostalgie,
Pe barba alba-a Mosului.. catre copilarie
Si astfel ne-amintim, cat de mult ne dorim,
Si ce nevoie avem in suflet,
Sa reintinerim!

Un chip..

Privesc doi ochi familiari, nelinistiti si tristi, alunecand pe-un zambet, dincolo de care, se ascunde, un galop de ganduri.
Incerc sa le alin fuga, creionand stangaci solutii.
Construind mental punti..peste insule de hauri si de suliti.
Si totusi, din vale se zaresc inalti si semeti, muntii!
Ce par a fi poteci, ce conduc increzator, privirile, spre varfuri,
Mai sus de care, se desprinde, salvator,
Imensul ocean. Singur. Unic sustinator.
Dumnezeirea!

Farmecul vietii..

Se ascunde in frmusetea miresmei de tei, ce-mbie sufletul, cand deschizi emotionat, desaga cu amintiri...
In care ai asezat cu grija, fiecare moment trait, cu maxima intensitate.
Fiecare simtire si fiecare gand. Blajin, frumos, bland..
Fiecare cadou 'sufletesc' daruit.. Si primit.
Fiecare amintire..
Si-atunci brusc, iti doresti sa faci din prezent, o experienta frumoasa.
Pe care sa o 'daruiesti', sa o impartasesti candva, impreuna cu cei speciali sufletului tau.
Prezentul este acum. Un mic smarald in palma ta. Ce faci cu el?? :)

Inocenta

Un zambet de copil :) imbratiseaza-ntr-o secunda-ntreaga lume..
Perfecta... Minunata... Frumoasa!
Un suflet de copil :) incalzeste, coloreaza!
Improspatand intr-o singura clipa-ntreaga casa...
Iubirea inalta!
Alungand frica, incurajand zborul.
Legand sufletul si inima.
Si eliberand dorul...
Invatand curajul si increderea de la aer, de la pasari de la nori,
Traim. Simtind iubirea, invatam fericirea..
Devenind astfel, prin spirit, nemuritori!

Mergand pe contrasens :)

Inaintam pe propriul drum spre viitor. Prin umbra, prin soare.
Urmam indicatoare - valori. De catre unii respectate. Pentru altii, de multe ori fiind lipsite de insemnatate.
Avem repere clare. De unii acceptate, de catre altii contestate.
Suntem apreciati ori criticati ori judecati pt ceea ce facem. Ori pentru ceea ce nu facem.
E important insa sa cugetam, gandim si actionam, in concordanta cu credintele noastre.
Chiar daca ne regasim uneori, singuri pe contrasens, sustinuti doar de convingerile noastre.
Dar drumu-i drept:)...si inima-npacata!
Iar sufletul linistit. Si mintea relaxata.

Cutia Pandorei

Suntem o Cutie a Pandorei....
Colectam...adunam...asezam, prelucram in baza unui anumit tip de logica.
A noastra.
Asemeni matematicii, in baza unor formule, aranjam totul intr-un stil personal, construind propria noastra realitate.
Asemeni figurilor geometrice, psihicul nostru se formeaza. Sau se deformeaza :)
In timp, pornim de la constructii simple...ajungand la cele mai complexe, mai complicate, ce includ mai multe operatiuni.
Si tot in timp..ne construim, constatandu-ne ulterior unicitatea.
De aici nevoia de exprimare! Ca indivizi unici.
Si de aceea ne cautam unii pe altii.
Pentru a ne completa pe noi.

Contururi

Desenam contururi..trasam linii...delimitam teritorii..
Protejam.
Pe cine, ce?
Pe noi!
De cine? si de ce?

Teama de a nu fi invadati..explorati fara acordul nostru...nevoia de protectie, de intimitate, de autoaparare..
Sa aparam pe cine? si anume ce?
Pe noi.
Ne aparam de altii. Desi problema e in noi.
Ne temem de durerea noastra!
Nu invadatorul este adevarata amenintare. Ci existenta in sine a problemei din noi.
Daca rezolvam problema, dispare durerea. Invadatorul devine inofensiv.
Problema ramane problema, continuand sa existe daca construim protectii in jurul ei...aparand-o. Ca sa nu simtim durerea.
Dispare durerea daca rezolvam problema. Si atunci invadatorii nu ar mai fi invadatori. Iar noi nu ne-am mai simti amenintati. Nici vulnerabili. Caci ei nu ar mai avea ce atinge. Iar noi nu am mai avea ce apara. Pentru ca senzatia de disconfort ar disparea.
Cu cat suntem mai limpezi ..cu atat suntem mai greu de lezat.
Si-atunci de ce am mai desena contururi? am mai trasa linii?...am mai delimita teritorii?
Caci nu am mai avea ce proteja. Nici de cine. Nici de ce.

Libertate

Oamenii au nevoie de libertate.
Libertatea de a fi, de a exista.
De a se transforma asa cum se transforma. De a exprima ceea ce sunt si ceea ce gandesc.
Regulile, ingradirile sunt facute tot de oameni. Incorsetarile asfixiaza, schimonosesc.
Omul are dreptul sa respire. Sa fie. Sa existe. Sa se transforme. Sa devina. Sa greseasca. Sa invete din greseli.
Greselile nu pot fi numite greseli decat raportate la ceva anume.
In realitate ele nu exista.
Sunt actiuni sau cautari ale sinelui. Sinele n-are nevoie de reguli. El trebuie sa se transforme, sa se caute, sa se gaseasca, sa devina.
Stagnarea duce la regresie, la involutie, la deteriorare, la pierdere.
Suntem in permanenta transformare.
Existam, respiram..
Pentru a invata. Pentru a intelege.
Pentru a ne dezvolta. Pentru a evolua.
Pentru a deveni..
Pentru a ne epropia tot mai mult de ceea ce suntem.
De esenta noastra!
Ne-am nascut pentru a parcurge un drum. Pentru a explora: viata, mediul, oamenii si pe noi insine.
Ne-am nascut pentru a intelege, cunoaste, deveni.
Pentru a indeplini ceea ce am descoperit, in urma explorarilor, ca avem de indeplinit!
Nimic nu este intamplator. Totul are sens, cu atat mai mult existenta noastra...Tu ce misiune ai? :)

Mergand pe contrasens ...

Inaintam pe propriul drum spre viitor. Prin umbra, prin soare. Urmam indicatoare valori. De catre unii respectate. Pentru altii, de multe ori fiind lipsite de insemnatate.
Avem repere clare. De unii acceptate, de catre altii contestate.
Suntem apreciati ori criticati ori judecati pt ceea ce facem ori pentru ceea ce nu facem.
E important insa sa cugetam, gandim si actionam, in concordanta cu credintele noastre.
Ne regasim uneori pe contrasens, sustinuti doar de convingerile noastre.
Dar drumu-i drept...si inima-mpacata.
Iar sufletul linistit. Si mintea relaxata.

Copii mici, copii mari

Copiii-si 'deseneaza' cu usurinta rani pe genunchi, explorand cu zambetul pe fata, noua lume, printre 'uriasi'.
In acelasi timp, adultii-si 'desenaza' cu usurinta, rani pe suflete, explorand o alta lume, printre 'adultii copii' :).
Astazi, de 1 iunie, i-am urat 'la multi ani' copilului din mine. Si l-am rugat sa nu creasca niciodata chiar de tot. Indiferent de numarul de riduri ce-mi vor 'desena' in timp, tot mai mult, chipul.
Copiii fug de doctori in halate albe, caci le ating ranile ce dor.
Adultii fug si ei de doctorii ... de suflete. Caci le 'ating' ranile, ce dor :)
Orice rana doare cand se vindeca, cand o tratezi si o pansezi :)
Uneori rana doare cand poate nici n-o atingi. Ci doar o privesti.
Insa ranile din suflet nu se vad. Mai mult se simt. Si sunt astfel mai greu de vindecat, si mai usor de negat.... Caci nu sunt 'la vedere'...Si instinctiv NU permitem nimanui sa se apropie de ele.
Ce nu se vede, nu exista. Insa exista!
Suntem adulti puternici, dar plini de cicatrici.
Sau copii mari, cu rani nevindecate...
Dar suntem toti extrem de vii, frumosi, siguri pe noi. Si avem zambete pe fata.

Alergand

Alergam prin timp, cautandu-ne prezentul. Fugind de el, prin viitor.
Ne regasim goi, ori incompleti. Si iar ne regasim fugind. De noi.
Cautam farmecul, lumina, frumusetea. Pierdute-n urma, prin golurile ramase in noi.
Incercam sa alungam tristetea ce-a peticit sufletul. Subrezit de-atatia nori. De-atatea ploi!

Nevoie de caldura

Inghetam! printre atatea suflete. De gheata.Vrem sa-ncalzim! Cu gheata. Sloiurile de gheata.
Si avem atata caldura-n jur. Ce-ngheata!
E cald afara! Dar e tot frig. Si iarna. Si gheata

Suntem vinovati

Pentru ca am invatat sa-i invinovatim pe altii pentru greselile noastre!
Pentru ca asteptam sa se schimbe altii intai, cand ceva nu ne mai place!
Pentru ca am invatatat sa criticam, sa judecam si sa lovim fara sa gandim!
Pentru ca suntem aspri. Si dorim sa plateasca altii pentru neimplinirile noastre!
Suntem vinovati. Pentru ca negam propria implicare in vinovatie!
Pentru ca muscam, lovim, certam fara niciun fel de retineri!
Pentru ca am invatat sa facem doar ceea ce ne place!
Si nu ne mai pasa daca-n urma noastra raman suflete lovite, luxate, mutilate!
Am invatat sa fim rai cu altii cautand fericirea...si nu pricepem ca nu facem decat sa acumulam neimplinirea!
Am invatat sa suferim doar pentru durerile noastre si nu reusim decat sa schimonosim consistentele noastre!
Suferim doar pentru noi, si nu ne mai pasa ca traim printre altii.
Pentru ca tot ce ne intereseaza este doar ne/FERICIREA noastra!

Se spune ca... Insa!

Se spune ca avem destinul incrustat in stele. Ca ne putem citi in palma fericirea, norocul, cumpenele, momentele grele.
Intelegem ca avem de trait mult sau putin, dupa cum s-a dorit. Si ca ne ducem viata dupa planuri supreme.
Ca avem de trecut prin momente mai bune, mai grele. Pentru ca asa ne este scris: in data nasterii, in astrograma, in zodii, in stele..
Suntem simpli pioni intr-un banal joc de sah al divinitatii.
Ne absolvim deci de raspunderi si responsabilitate.
Ne ramane doar sa traim lenevind. Caci stie Divinitatea de ce suntem si de ce facem ceea ce facem.
Suntem liberi sa gresim. Caci ne-am nascut simplu. Doar ca sa FIM.

INSA!

Dumnezeu a stabilit cadrul, dar nu a stabilit si jocul!
Ne-a aruncat in viata. Dar ne-a lasat sa ne cautam noi locul!
Ne-a dat cumpene sa ne incerce. Pentru a vedea cum ne descurcam si cum le trecem!
Ne-a lovit de greutati pentru a ne determina sa actionam! si sa alegem!
Ne-a confruntat si ne-a expus la tot felul de stimuli! Pentru a vedea cum ne construim. Cum invatam sa ne descoperim. Si cum DECIDEM sa FIM!

Si astfel DEVENIM, fara niciun plan divin.... mai buni, mai rai!
mai fericiti, mai nefericiti!
mai multumiti, mai nemultumiti!
mai suferinzi, mai sanatosi!
mai generosi, mai egoisti!
mai dulci, mai acri!
mai albi, mai gaunosi!
mai frumosi, mai urati!
mai simplii, mai complecsi!
mai fricosi, mai curajosi!
mai negativi, mai pozitivi!
mai puternici, mai slabi!
mai umani, mai inumani!
Si SINGURII RASPUNZATORI pentru ceea ce am ajuns SA FIM!
Suntem rezultatul alegerilor noastre!

Ratacind

Ratacim tristi si pierduti printre mormanele de falsitate. Ne simtim singuri, straini si goi.
Privim adanc prin multitudini de masti crezute opace. Si zarim identitati ascunse si sufocate.
Continuam sa existam. Vulnerabili, sinceri si expusi, printre oameni cu chipuri zambitoare si comportamente duale.

Devenind

Inaintam prin viata, impartind pe drum bucati din propriul suflet
Intalnim oameni, ce ne ajuta sa-ntelegem ca suntem, ceea ce poate nu stiam ca suntem
Ne definim mergand, inaintand...construindu-ne asemeni unui puzzle, intreaga noastra identitate
Oglindindu-ne-n ceilalti, treptat, descoperim parti nestiute din noi..ori poate nevazute de altii
Devenim tot mai intregi, mai consistenti, traind..
Intelegand ca suntem si ceea ce vrem noi sa fim...dar si ceea ce poate nu ne place
Prindem tot mai mult contur, mai mult parfum, mai multa culoare
Devenim treptat, tot mai mult noi insine, mai plini de nuante.
Care la fel de treptat, se pot stinge usor, tot traind, printre altii..

Dedicat oamenilor 'puternici'

Ieri... azi... maine..O noua experienta, o noua transformare, o noua identitate.
Suntem mereu aceeasi noi..dar altii! Mereu altii cu fiecare zi.
Ceva mai plini, mai goi, mai calzi, mai reci, mai buni, mai putin buni, mai blanzi, mai putin blanzi, mai linistiti, mai nelinistiti. Suntem tot noi dar intr-o noua forma. Suntem tot noi, dar altii. Suntem aceeasi noi dar nu aceeasi noi de ieri. Si nici aceeasi noi de maine. Mai destepti, mai intelepti, sau poate nu.
Suntem modelati de timp, de viata, de trairi, de experiente, de intamplari, de oameni, de evenimente.
Asemeni unei pietre sapata de apa, de vant, ne apar riduri pe suflete.
Jucam diverse roluri! pentru noi... pentru altii!
Purtam masti!..pentru noi..sau pentru altii!
Ne ascundem..de noi, de altii. Pentru ca ne temem sa fim sinceri noi cu noi si intre noi, fata de noi, fata de altii.
..."cea mai buna forma de aparare este atacul, agresivitatea"...cum se stie si cum mai spune cineva apropiat :-)

Si ne aparam cu inversunare lovind. Loviti fiind si noi de viata si de altii.
Lovim ca sa ne doara mai putin. Lovim zambind .. sa nu ne doara doar pe noi, ci si pe altii. Si nu stim si nu gandim de ce lovim...
Sau poate stim..sigur ca stim :-)
Vorbim mult, ascunzandu-ne in spatele povestirilor noastre, de frica sa nu fim judecati in primul rand de noi. Si-apoi de altii.
suferim noi!..sufera si altii.
Vrem sa-i cunoastem pe altii. Dar nu ne cunoastem prea bine nici pe noi.
Vrem sa-i ajutam pe altii, ajutandu-ne in acelasi timp pe noi.
Suntem noi! Dar n-am putea fi suficient de noi!...Fara altii..

Catharsis ceresc

Lacrimi pline de divinitate.. purifica pamantul insetat
Picuri tristi, curati.. se cern cu demnitate!.. din cerul ne-nstelat
Bolti de iubire si poezie invaluie cald.. norii limpezi.. eliberati
A plans neantul...

Abandon

Atarn rasfirata :-) printre ochiuri de hamac...adulmecand vesnicia...
Pentru o clipa, timpul sta-n loc, surprinzand.. armonia
Picaturi de divin, usor se preling, mangaind.. suferinte
Adieri de vant, respirand prin gand.. racoresc.. constiinte..

Cautare

Alerg prin timp, sapandu-mi carari, prin scorburi de munte..
Asculta-mi chemarea in sipotul apei, in ecouri, in vanturi..
Gaseste-ma, cu o raza de soare, prin sumbre cotloane...
Doreste-ma... voi gasi calea spre tine, in lumina simtirilor tale...

Tu, Eu...

Ma regasesc gandind... privind cerul din tine..Si nu stiu inca daca-s eu..sau poate tu.. reflectat in mine
Caut adevaruri mari, in roua diminetii...Si regasesc oglindirea ta .. in picatura vietii
Zambesc.. deasupra-mi zboara cocorii, masurand lent dar sigur si aerul si norii...
Cat de aproape-i zarea...si eternitatea

Cu dragoste, sotului meu..Florentin, alaturi de care infloresc de 10 ani incoace..

Unde esti?

Cauta-ma!Nu ma gasesti? pentru un moment de liniste m-am ascuns in tine..
Astfel, oriunde-ai sa pleci, ai sa ma iei cu tine..
Nu dispera..Nu stau in calea ta..sa-ti ascund soarele...
Doar te urmez..Sa-ti aduc linistea.. Nu simti ca-ti ingrijesc spatele si umbra?
Sunt aici sa te ajung.. cand obosit fiind ai sa te-opresti..
Si-am sa-ti incalzesc sufletul si inima..pana mai departe..
Nu alerga..

Asteptandu-te pe tine

Astept sa ma chemi din uitare, sa ma alaturi tie..
Sa ne plimbam.. la pas..sa respiram savoarea miresmei de ciresi..ce ne-mpresoara
De unde m-ai luat?.. Ce vrei sa-mi faci?..Unde ma duci?..

Te-astept citind .. in florile 'nu ma uita' din gradinita.. acolo unde m-ai lasat.. chiar tu..
Sa nu ma lasi sa-nghet de prea multa uitare..
....Ci doar atat cat sa nu uit caldura pe care o simt in preajma ta..

In doi

Suntem..dansam prin viata...alunecand timid, in pasi de vals.. pe violete..
Calcand pe ritmul basului, vioara mangaierii, pianul durerii, harpa iubirii..strigatul simtirii ne imbratiseaza....
Simt o mangaiere-a unei frunze cazute rebel ..si-un fir de par tacut..inmiresmat.. de blajinul gand ce ti-a trecut prin minte...
Astept sa ma conduci din vis ..prin realitate.. sa-mi conturezi linia ochilor, a nasului, a gurii, a sufletului ..a inimii..
Vreau sa renasc .. din tine..
Sa nu ma lasi sa ma scufund......decat in adancimea sufletului tau...si-n tine..

Farmecul tacerii..

Soapte ..vise.. ganduri efemere..
Freamatul sufletului, dansul spiritului..reverie..
Mangaierea vantului, imbratisarea gandului..adiere
Stropi de ploaie, murmur.. sunete.. suvoaie..
Forta simtirii..freamatul gandirii..
Melodioasa.. blajina respiratie a linistei..