duminică, 19 septembrie 2010

Un chip..

Privesc doi ochi familiari, nelinistiti si tristi, alunecand pe-un zambet, dincolo de care, se ascunde, un galop de ganduri.
Incerc sa le alin fuga, creionand stangaci solutii.
Construind mental punti..peste insule de hauri si de suliti.
Si totusi, din vale se zaresc inalti si semeti, muntii!
Ce par a fi poteci, ce conduc increzator, privirile, spre varfuri,
Mai sus de care, se desprinde, salvator,
Imensul ocean. Singur. Unic sustinator.
Dumnezeirea!