Aspirand spre inaltimi...

Sufletul isi revendica dreptul la iubire; si o gaseste mai presus de tot ceea ce este pamantesc...in divin.
Nevoia imensa de a fi mai presus de existenta, mai presus de sine, mai aproape de Dumnezeu tradeaza un suflet vulnerabil ce-si cauta stabilitatea.
Negasindu-si loc in ceea ce e omenesc, isi cauta vesnic alta hrana si alt refugiu.

Pasi peste timp...

Pasi peste timp, amintiri rascolesc suflete, acum baricadate in trupuri de adulti.
Suflete ce vor sa fie eliberate de povara unor coplesitoare trairi ce s-au sedimentat, desenand santuri, acum pline de lacrimi, ce ar dori sa spele, sa disloce poveri...
Sub greutatea lor, totul vibreaza, cautand acum sensuri mult prea adanci, din nevoia de a renaste, de a se redefini..
Nevoia de a fi, asa cum ar fi putut fi, daca, firav fiind, sufletul s-ar fi hranit din acceptare, iubire, liniste, echilibru si frumos.