Contururi

Desenam contururi..trasam linii...delimitam teritorii..
Protejam.
Pe cine, ce?
Pe noi!
De cine? si de ce?

Teama de a nu fi invadati..explorati fara acordul nostru...nevoia de protectie, de intimitate, de autoaparare..
Sa aparam pe cine? si anume ce?
Pe noi.
Ne aparam de altii. Desi problema e in noi.
Ne temem de durerea noastra!
Nu invadatorul este adevarata amenintare. Ci existenta in sine a problemei din noi.
Daca rezolvam problema, dispare durerea. Invadatorul devine inofensiv.
Problema ramane problema, continuand sa existe daca construim protectii in jurul ei...aparand-o. Ca sa nu simtim durerea.
Dispare durerea daca rezolvam problema. Si atunci invadatorii nu ar mai fi invadatori. Iar noi nu ne-am mai simti amenintati. Nici vulnerabili. Caci ei nu ar mai avea ce atinge. Iar noi nu am mai avea ce apara. Pentru ca senzatia de disconfort ar disparea.
Cu cat suntem mai limpezi ..cu atat suntem mai greu de lezat.
Si-atunci de ce am mai desena contururi? am mai trasa linii?...am mai delimita teritorii?
Caci nu am mai avea ce proteja. Nici de cine. Nici de ce.