Aspirand spre inaltimi...

Sufletul isi revendica dreptul la iubire; si o gaseste mai presus de tot ceea ce este pamantesc...in divin.
Nevoia imensa de a fi mai presus de existenta, mai presus de sine, mai aproape de Dumnezeu tradeaza un suflet vulnerabil ce-si cauta stabilitatea.
Negasindu-si loc in ceea ce e omenesc, isi cauta vesnic alta hrana si alt refugiu.

Pasi peste timp...

Pasi peste timp, amintiri rascolesc suflete, acum baricadate in trupuri de adulti.
Suflete ce vor sa fie eliberate de povara unor coplesitoare trairi ce s-au sedimentat, desenand santuri, acum pline de lacrimi, ce ar dori sa spele, sa disloce poveri...
Sub greutatea lor, totul vibreaza, cautand acum sensuri mult prea adanci, din nevoia de a renaste, de a se redefini..
Nevoia de a fi, asa cum ar fi putut fi, daca, firav fiind, sufletul s-ar fi hranit din acceptare, iubire, liniste, echilibru si frumos.

Respiratia spiritului...

Suntem trupuri ce adapostesc minti agere, suflete nelinistite si spirite insetate de cautarea unui sine ce vrea sa se apropie de divinitate, de Dumnezeu.
In drumul nostru catre desavarsire respiram prin pori si suflet ...umplandu-ne cu fiecare inspiratie iar si iar...primind...si oferind.
Igiena spiritului, necesara pentru evolutie...aduce dupa sine entuziasmul in fata existentei.
Pastrandu-ne treaza dorinta de a descoperi divinul in fiecare creatie a lui Dumnezeu, descoperim valoarea propriei noastre existente; bucuria de a simti si de a vedea in tot ceea ce exista in jur si in esenta... frumosul, si pe insusi Dumnezeu.

Farmec si autenticitate...

Gasind simplitatea in orice complexitate devenim mai intelepti.
Recunoasterea, aprecierea si acceptarea revarsa individul, determinandu-l astfel sa ofere din bogatia lui interioara..
A fi unic, diferit..aduce dupa sine completarea intregului, asemeni unei piese ce implineste imaginea finala a unui puzzle.
Furtuna de idei...creeaza noul..
Construind, constatam ca unitatea se bazeaza pe diversitate; atat pe unicitate cat si pe afinitate...
Nevoia de a fi, de a darui din preaplinul fiintei duce la implinire.
Si astfel, schimbul reciproc de 'daruiri' asigura, genereaza evolutia, dezvoltarea, continuitatea; cresterea si transformarea!

Muzica unui anotimp...

Fulgi de nea, dansand, colinda prin ochiuri de geam sufletele voioase,

Dincolo de care, noaptea, gatita-n alb, imbratiseaza veselia de case.
Bucurii de iarna... incalzesc, asemeni focului din vatra...
Clinchete de clopotei, glasuri suave, vin fiert, miresme de brad si cadouri frumoase.

Pasi de pelerin...

Pe drum, cu sufletul deschis, spre oameni, experiente …

Pelerin, in lungile..si-ntortocheatele carari, ascunse ale vietii

Pasi de timp, clipe de simtire,

Revelatii dulci sau triste …muguri de traire

Lumini si umbre...

Timpul exista... dand sansa omului de a deveni, putin cate putin, tot mai mult... din ceea ce este.

Adevarat ca nuferii cresc...
Din noroi.
Dar scufundarea in noroi...
Nu transforma omul, intr-un nufar.

Asa cum intunericul inseamna absenta luminii...lumina...
Nu stie de intuneric.
Pentru ca nu l-a intalnit niciodata.
Si totusi, omul, reuseste sa fie...
Parte lumina, parte intuneric.
Uneori mai multa lumina...
Alteori mai mult intuneric.

Dar,
A alege sa fii mai mult intuneric,
Sperand ca astfel, in jur, se va diminua lumina,
Atunci inseamna ca ai ales sa fii (ceea ce e foarte trist) ... nimicul.

Soaptele naturii...

Ascultand tacerea...ma regasesc... in linistea padurii, la umbra firelor de iarba... si-n adieri de vant... ce-mi mangaie sufletul. Imi abandonez... auzul...trilurilor de pasarele. Imi scald... mirosul...in baia de miresme inviorate de racoarea picurilor cernuti din nori. Si resimt cum renasc, de la radacina ierbii...
Asemeni arborilor uriasi, atinsi de catre nori !

Joc si spirale

Alunecand in spirale, intr-un joc al vietii ce uneori pare de ne-nteles, iau nastere contururi ce delimiteaza drumuri ale propriului destin.
Vointa construieste. Ambitia topeste.
Obstacolele ar putea ramane piedici, ori deveni trepte spre mai sus.
Iubindu-ne dorintele, acceptandu-ne neputintele, intelegand, perseverand si...continuand sa fim noi..
Reusim!
Pentru oameni, pentru viata, pentru noi insine, pentru cei din jur.
Spiralele nu cad.
Important e sa ne iubim drumul si tot ce intalnim in el.
Asa cum este, este drumul nostru!

Drumul spre perfectiune

Asemenea unei nuci ce ascunde miezul in invelisul dur
Asemenea unui tei ce ascunde dulceata si savoarea in floarea lui
Importanta e rabdarea de a astepta maturitatea,
Masurata-n timp...picurand daruire, suflet, straduinta
Construind profunzimi, esente, trairi si consistente
Ce implica framantari, zbucium, cautari, uneori suferinte
Simtire, acceptare, pretuire.
Prin creare, respiram! Traim, devenind parte din eternitate.
Fara toate acestea, redevenim muritori. Deoarece...
Mai concret decat concretul, este ceea ce ochii nostri nu zaresc... nu percep,
Cum ar fi aerul...
Ori spiritul fiintei noastre!
Fara de care...
Nimic din ceea ce facem nu poate avea suficienta consistenta, viata, valoare, culoare si savoare, cu adevarat!

Zambet de toamna

Natura povesteste tacut, prin jocul cald si vesel de culoare...
Despre transformare.
Dansul frunzelor, in mangaierile vantului..vor impodobi..
...Curand, prin odihna lor...cenusiul pamantului.
Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Prin schimbul de unghiuri, umbre si lumini, nuante si culoare
Se face auzit, un vesel ciripit, frumos si zgribulit,
Incantand ramul.

Manunchi de trairi,

Ganduri frumoase in zori.. printre petale de flori..
Dragi amintiri.. in mireasma de crini,
Imbratisari calde.. raze de suflete albe
Zi dupa zi, noapte dupa noapte, zburda timpul, naravas!
Aglomerari de emotii, trairi si sentimente, ganduri si rationamente,
Stau adapostite in manunchiul suflet-minte
Si prind glas!

Iubind oamenii,

Deseori se-ntampla sa te gasesti fata-n fata cu nedreptatea..
Si-atunci primul impuls te-ndeamna sa aperi, sa lupti..
Sunt situatii insa si momente
In care oricat de mult ai vrea sa intervii si sa ajuti..
Constati ca uleiul va ramane tot ulei si apa, apa...
Si-atunci simti cum revolta se transforma-n mila,
Si compatimesti..
Si poti doar sa te ridici bland, deasupra rautatii... cu moralitate,
Si accepti si infrunti..
Si in final, iti vezi de drum, cu fruntea sus, spre mai departe!
Uneori, doar astfel, poti sa ajuti..

Abandon

Abandon dupa placut galop...
In oaza de liniste...parfum de cafea... o carte buna si-o geana de lumina..
Revigoranta reintalnire cu mine insami in stare pura.
Suflet sensibil si iubitor dar ratiune critica si perfectionista..

Aleg..

Sa Inteleg, sa Fac, sa Fiu, sa Stiu..
Sa Raman ceea ce sunt.
Sa Pastrez ceea ce trebuie pastrat,
Sa Uit ce trebuie uitat,
Sa Ud tot ce trebuie inaltat!
Am ales sa Aleg...Si-am Iertat!

Picuri

Picuram din mers, esentele trairilor noastre..
Dorind, ca din campul vibratiilor lasate in urma, sa rasara 'muguri' si 'flori'.
Si-am vrea sa inlesnim a noastra straduinta..
Inspirand noi insine, 'esente tari'..prin spirit si prin pori!

Contemplare

Pasind prin viata, inaintez pe propria-mi carare.. Pe povarnis, pe deal pe munte ori pe ses.
Ma opresc din cand in cand.. pt odihna, contemplare.
Si atunci respir prin suflet, prin ganduri si prin vers...
Si-admir! Si pretuiesc tot ce ne inconjoara.
Caci gasesc in fiecare lucru si-n fiece detaliu, cate un sens!
De ce-am trai, daca nu am intelege
Mai nimic, din tot acest al nostru mers?

Esenta

Esenta sufletului este 'iubirea'.. ce ‘imbaiaza’ spiritul,
Si astfel, spiritul ‘expira’ frumosul ..
De n-ar fi soarele, umbra nu si-ar gasi rostul..
Vibrand, in camp, aripi de fluture pun in miscare parfumul florilor
Inveselind impreuna iarba prin jocul culorilor
Viata inseamna miscare, transformare, traire, simtire..
Ea incepe, continua si se-ntretine..
Doar daca-n tot ce faci, stropesti, macar cu o farama de iubire!

Meditand

Traiesc! Activa prin evenimente...Simt.
Masor cu zambet vesel/trist, distanta soare-luna, ce defineste-o zi.
Si ma regasesc mereu in noapte cugetand...
Gandind cu sete, printre pagini de carte si aroma de cafea,
Culegand din zi ganduri pierdute, lasate, cazute.
...
Far' de care scrise, sunt incompleta eu.

Sfarsit de iarna

Odihnindu-mi privirea-n zapada, zaresc ascunsi ghiocei...
Ce in mangaierea vantului, se-nclina pamantului.
Alintati de 'umbra' unei rebele raze de soare
Si-nfofoliti de omatul alb-racoros,
Zambind sugubat, asteapta cuminti, grabind primavara..