In atingerea Divinului...

Ascunsa-n intuneric, invaluita in parfum de tei, ascult…linistea noptii.

Timpul s-a oprit, incet, comprimandu-se, parca, intr-o clipa.

O multitudine de luminite impodobesc bolta cereasca, marcand maretia.
Poate pentru a ne aminti de sursa ...si pentru a ne conecta automat la eternitate …
Ma simt contopita cu natura, cu energia purificatoare ce se revarsa din neant.
Sunete divine, pline de iubire, produc vibratii, soptind, despre creatie si despre Dumnezeu.

Ma simt acasa-n suflet…

Sunt recunoscatoare pentru viata.

Pentru ca traiesc si simt ...si dincolo de ea.

Aspirand spre inaltimi...

Sufletul isi revendica dreptul la iubire; si o gaseste mai presus de tot ceea ce este pamantesc...in divin.
Nevoia imensa de a fi mai presus de existenta, mai presus de sine, mai aproape de Dumnezeu tradeaza un suflet vulnerabil ce-si cauta stabilitatea.
Negasindu-si loc in ceea ce e omenesc, isi cauta vesnic alta hrana si alt refugiu.

Pasi peste timp...

Pasi peste timp, amintiri rascolesc suflete, acum baricadate in trupuri de adulti.
Suflete ce vor sa fie eliberate de povara unor coplesitoare trairi ce s-au sedimentat, desenand santuri, acum pline de lacrimi, ce ar dori sa spele, sa disloce poveri...
Sub greutatea lor, totul vibreaza, cautand acum sensuri mult prea adanci, din nevoia de a renaste, de a se redefini..
Nevoia de a fi, asa cum ar fi putut fi, daca, firav fiind, sufletul s-ar fi hranit din acceptare, iubire, liniste, echilibru si frumos.

Respiratia spiritului...

Suntem trupuri ce adapostesc minti agere, suflete nelinistite si spirite insetate de cautarea unui sine ce vrea sa se apropie de divinitate, de Dumnezeu.
In drumul nostru catre desavarsire respiram prin pori si suflet ...umplandu-ne cu fiecare inspiratie iar si iar...primind...si oferind.
Igiena spiritului, necesara pentru evolutie...aduce dupa sine entuziasmul in fata existentei.
Pastrandu-ne treaza dorinta de a descoperi divinul in fiecare creatie a lui Dumnezeu, descoperim valoarea propriei noastre existente; bucuria de a simti si de a vedea in tot ceea ce exista in jur si in esenta... frumosul, si pe insusi Dumnezeu.

Farmec si autenticitate...

Gasind simplitatea in orice complexitate devenim mai intelepti.
Recunoasterea, aprecierea si acceptarea revarsa individul, determinandu-l astfel sa ofere din bogatia lui interioara..
A fi unic, diferit..aduce dupa sine completarea intregului, asemeni unei piese ce implineste imaginea finala a unui puzzle.
Furtuna de idei...creeaza noul..
Construind, constatam ca unitatea se bazeaza pe diversitate; atat pe unicitate cat si pe afinitate...
Nevoia de a fi, de a darui din preaplinul fiintei duce la implinire.
Si astfel, schimbul reciproc de 'daruiri' asigura, genereaza evolutia, dezvoltarea, continuitatea; cresterea si transformarea!