Libertate

Oamenii au nevoie de libertate.
Libertatea de a fi, de a exista.
De a se transforma asa cum se transforma. De a exprima ceea ce sunt si ceea ce gandesc.
Regulile, ingradirile sunt facute tot de oameni. Incorsetarile asfixiaza, schimonosesc.
Omul are dreptul sa respire. Sa fie. Sa existe. Sa se transforme. Sa devina. Sa greseasca. Sa invete din greseli.
Greselile nu pot fi numite greseli decat raportate la ceva anume.
In realitate ele nu exista.
Sunt actiuni sau cautari ale sinelui. Sinele n-are nevoie de reguli. El trebuie sa se transforme, sa se caute, sa se gaseasca, sa devina.
Stagnarea duce la regresie, la involutie, la deteriorare, la pierdere.
Suntem in permanenta transformare.
Existam, respiram..
Pentru a invata. Pentru a intelege.
Pentru a ne dezvolta. Pentru a evolua.
Pentru a deveni..
Pentru a ne epropia tot mai mult de ceea ce suntem.
De esenta noastra!
Ne-am nascut pentru a parcurge un drum. Pentru a explora: viata, mediul, oamenii si pe noi insine.
Ne-am nascut pentru a intelege, cunoaste, deveni.
Pentru a indeplini ceea ce am descoperit, in urma explorarilor, ca avem de indeplinit!
Nimic nu este intamplator. Totul are sens, cu atat mai mult existenta noastra...Tu ce misiune ai? :)

Mergand pe contrasens ...

Inaintam pe propriul drum spre viitor. Prin umbra, prin soare. Urmam indicatoare valori. De catre unii respectate. Pentru altii, de multe ori fiind lipsite de insemnatate.
Avem repere clare. De unii acceptate, de catre altii contestate.
Suntem apreciati ori criticati ori judecati pt ceea ce facem ori pentru ceea ce nu facem.
E important insa sa cugetam, gandim si actionam, in concordanta cu credintele noastre.
Ne regasim uneori pe contrasens, sustinuti doar de convingerile noastre.
Dar drumu-i drept...si inima-mpacata.
Iar sufletul linistit. Si mintea relaxata.

Copii mici, copii mari

Copiii-si 'deseneaza' cu usurinta rani pe genunchi, explorand cu zambetul pe fata, noua lume, printre 'uriasi'.
In acelasi timp, adultii-si 'desenaza' cu usurinta, rani pe suflete, explorand o alta lume, printre 'adultii copii' :).
Astazi, de 1 iunie, i-am urat 'la multi ani' copilului din mine. Si l-am rugat sa nu creasca niciodata chiar de tot. Indiferent de numarul de riduri ce-mi vor 'desena' in timp, tot mai mult, chipul.
Copiii fug de doctori in halate albe, caci le ating ranile ce dor.
Adultii fug si ei de doctorii ... de suflete. Caci le 'ating' ranile, ce dor :)
Orice rana doare cand se vindeca, cand o tratezi si o pansezi :)
Uneori rana doare cand poate nici n-o atingi. Ci doar o privesti.
Insa ranile din suflet nu se vad. Mai mult se simt. Si sunt astfel mai greu de vindecat, si mai usor de negat.... Caci nu sunt 'la vedere'...Si instinctiv NU permitem nimanui sa se apropie de ele.
Ce nu se vede, nu exista. Insa exista!
Suntem adulti puternici, dar plini de cicatrici.
Sau copii mari, cu rani nevindecate...
Dar suntem toti extrem de vii, frumosi, siguri pe noi. Si avem zambete pe fata.